nu mă privi de departe
amintește-ți
noi 2 cândva ne-am cunoscut
am plantat o viță mai apoi
am capturat păsări
prizoniere le-am ținut și mult am plâns
libertatea aripii zbătându-ni-se între obraji

[era ceva
un fel de stare
dâra de ierburi și sânge
urma atingerii harpei poate
micul semn de la Dumnezeu...]

conștiincioși ne-am construit o bancă
una cu vedere la trestii și timp
nesfârșit monolog
al celui fără chemare de pustnic
pe rând ne-am strivit cuvinte și lucruri
fiecare lebădă în parte
dezgoliți uitându-ne chipul
ne-am arogat
dreptul copacului
de a-și întreba cerul
restul vecinătăților:
cine sunt eu?

prăbușiți
ne-am găsit
unul în brațele celuilalt
și aveam păsări și aveam ierburi și harpe aveam...
mușuroaie de furnici la amieze
trunchiuri cu nemiluita
o casă cu etaj
chiar și arțari vorbitori...

noi 2 chiar ne-am cunoscut cândva
să fi fost frați
prieteni buni
inamici?
nu mă privi de departe
ascultă doar
cum viața desparte
Sufletul