Fără vlagă ne prezentăm lumii
După un nou start epuizant în cursul zilei
Și în așteptarea izbăvitorului finiș
Nu mai avem timp să trăim în noi

Toată viața ni se derulează în fugă
De parcă am primi medalii pentru goana noastră stupidă
De parcă am lua cununa cu lauri
Pentru gâfâielile noastre nebune

Dacă am zăbovi puțin și am privi
Îndepărtata sosire ca pe o răsplată a întregii călătorii
Am vedea clar cum timpul ne așteaptă răbdător și surâzător
Să trecem prin el senini și teferi
Să ne încetinim pașii cu un minut pe oră
Lăsând să ne ajungă din urmă secundele viitoare

Acum știu de ce nu mai am motive să mă grăbesc...
Oricum voi ajunge la destinația finală într-o bună zi.
De ce să nu mă bucur total de minunile întâlnite în cale
Și care mă înconjoară din toate părțile?

Până la întâlnirea cu secunda care urmează,
Mai am timp de o bucurie personală și lăuntrică -
Să-mi aud gândurile cântând frenetic
În vântul ce-mi mângâie tâmplele