În raze duioase lumina plăpândă
atinge suav fața ta blândă,
lăsând frumusețea sublimă s-apară
ca luna-ntre stele în ceasul de seară.
Iar glasul tău dulce în cânturi cerești
răsună domol printre șoapte-ngerești
ce poartă în ele subtil mângâiere,
în taină s-aline orice durere.
Icoană creată de mână divină,
privirea ta scumpă revarsă lumină;
întreaga-ți ființă-i un imn de iubire,
iar viața poem inspirat de slujire.
În inima ta se ascund tainic, lin
gânduri, lacrimi și orice suspin
ce-o fac să tresare în temeri obscure,
când e nevoită necazuri să-ndure.
Templu și leagăn e sânul tău sfânt
atunci când un suflet nou pe pământ
în tine își află adăpost și-ocrotire
și pace-n odihnă, cuprins de iubire.
Miracol al firii, ești desăvârșirea
oricărei făpturi, căci a ta e menirea
să scalzi în etern suflarea de viață
și-oricărei istorii să-i fii dimineață.
Ființă mai demnă nu este în lume,
chiar îngerii cântă sublim al tău nume
și-oricine tresare atunci când te cheamă,
pătruns în simțire de iubirea de mamă.