Trec clipe ce păstrează-n taină amintiri,
țesând suav atâția ani ce par că se îndepărtează tot mai tare
și curg domol purtând naiva teamă de uitare,
deși rămân prezente-n veșnicul Acum ce dăinuie-n trăiri,
și-a lor amprentă mângâie inimi în bătaia lor,
le modelează și le dă culoare,
căci tot trecutul le insuflă o valoare
și un tezaur sfânt, nepieritor.
Privind în urmă spre clipe care-au construit
povestea noastră scrisă în pagini de calendar,
să nu uităm că ce suntem și ce avem e dar
venit din dragostea Celui ce-o lume a zidit.
Timid se naște-acum în noi dorința
de-a mai compune pe file de mister
noi experiențe vestite de visuri ce nu pier
când e în suflet mereu vie credința.
Subtil începe-un an nou să ia ființă
și să aducă loc de mai mult bine,
dar știm că datoria chiar nouă ne revine
să ne deschidem inima întru speranță.
Cel ce cu grijă veghează tot ce este
și-ntregul univers îl ține cu tărie
să ne ofere haruri și bucurie,
purtând spre fericire omul ce îl iubește.