De veacuri sălășluia printre Idei,
purtându-le în pace și-n război,
o forță ce învăluia în ceață
tot ce părea să aibă sens în viață.
Orice minte ordonată căuta s-o rătăcească,
s-o distragă, s-o răpească din rutina ei firească,
și punea mereu-mpreună
ce tindea să se opună.
Nicio logică din lume
nu putea a o supune,
sau cumva s-o îngrădească
n-a ajuns să izbutească.
Dar din jocul său rebel
ea își făcuse un țel,
ce cu râvnă-l urmărea,
căci nicicând nu se oprea.
Tainic îns-această muncă
reușea subtil s-aducă
o scânteie de trăire,
iar în lume înnoire,
căci deși-i de neînțeles,
scopul său avea un sens
ce întrece-orice gândire,
aducând mereu uimire.