A căzut Luna, în lac...

A căzut Luna, în lac...
Și ale ei raze în larg,
Când fața i-a despicat
Un salt mic de Brotăcel,
Cu alte zeci după el,
În sclipiri de neuitat.

Liniștea nopții îi adâncă,
Și tăcerea-i ca o stâncă,
Dar un zbor neașteptat
Liniștea neagră a spart.

Este o șoaptă de iubire,
Spusă ca o adiere,
Ca un zbor de aripi calde,
Care și-au găsit perechea,
Luminând visul de noapte,
Ca un roi de licurici,
Bucuria regăsirii...
Între unde lungi de fapte.

Fericirea e în toate,
Dacă o împarți și ți se împarte,
În mici salturi mângâiate.

16-05-2017