Undeva într-un timp ce pare așa departe
Într-o lume care părea alta
Ea
Femeia viselor lui
De undeva din alte dimensiuni
Îl iubea sau poate doar el credea asta
Undeva pe o fâșie de pământ
Crescuseră flori de nu mă uita
Ei doi pășeau de mână pe strat de mușchi verde
Desculți răcorindu-și picioarele în roua dimineții

În sfârșit pot să iubesc
Își spunea el fericit în așternutul nopții
Privind o stea ce strălucea mai puternic ca toate
Era steaua pe care niciodată nu a uitat-o
Era steaua ce-l oprise ani la rând să iubească
Atunci steaua lui sălta parcă pe cer
Era părtașă la iubirea lui
Era fericită pentru el

......,.........

Iluzii tăiate
Spintecate
Târându-și pe jos măruntaiele
Dureri ale iubirilor pierdute
Terfelite de un dumnezeu ucigaș
Ce ți le dă și ți le ia după pofta inimii

Ploaie de tristeți
De dureri adunate precum mărgăritare
Cad zilnic peste el
Însemnele vremii îi sunt tatuate pe chip
Poate de aceia nu este la fel ca el
Dar asta nu-i o scuză
Ochii albaștri pot privi doar marea

Nu te mai regăsesc în lumea mea
Unde ești Maria
Pe ce tărâmuri bântui
Cu un deget uneori îmi culegi o lacrimă
Făcând loc la șiroaie
Te-am pierdut și pe tine în clepsidra vremii...
Unde ești Maria
Pământul va înghiți strigătul meu
Către tine
Maria