Viață, te cunosc,
Dar nu știu cine ești,
De ce nimeni nu vrea
Tu să îl părăsești?
Ai chip născut din piatră
Și mii de întrebări,
Tu lași deschise drumuri
Dar tai multe cărări.
Motive aș fi vrut,
Să-ti fac măcar o poză.
Chiar de la început
Sperăm doar la o doză.
O umbră ne ascunde,
De noi, oglinda noastră,
Nu știm doar vrem să fim,
Trăim și nu simțim,
Poate că doar sperăm,
Că ziua va fi bună,
Mai avem bani o lună,
Vom fi iar împreună?
Dincolo tu nu ești,
Este doar foc și iarbă,
O poartă și doi pești
Și voci care întreabă:
De câte ori ai vrut,
Să faci și n-ai făcut?
De câte ori ai stat,
Între lumină și păcat?
Dar toate astea-s vise
Sau poate scop în viață,
Te înjur și te sărut,
Cu buzele deschise,
În fiecare dimineață!