Aștept cu desăvârșită nerăbdare
Servirea unui ceai de pelin
Sub privirea serii ce dogoare,
Un miros strașnic, anonim...

Perdea de arome,pură,a verdeții
Pictată de valurile vieții
În surdină, melopeea dimineții...
Pictez cu gânduri pe sufletu-mi buimac

Călători ai timpului pierdut,
Vă privesc neîntrerupt,
În zborul vostru vanitos
Cel ce-avea a fi frumos

În serinătate aleargă stelele pe cer
Tăgăduiesc destine, strălucind vast
Îmi șoptesc vorbe străine mie,
Din condei de suflete vor să renasc...

Liniștea plenară se destramă
Norii fug, se-adăpostesc
Peste munți și văi înalte
De unde fulgerele năpustesc...

Un călător este lovit
De furia vremii, osândit
Rănit,pe pământul rece a căzut
O bucată de cer parcă s-a rupt...

Tablou al durerii,impur,al tristeții
Pictat de valurile sorții
În surdină, melopeea morții...
Pictez cu lacrimi pe aripile-i frânte

Călătorul închide ochii pe veci...

Când ai să vii și când ai să treci
Prin rânduri, prin fapte sau gânduri,
Răscolind înspre pământuri
Al timpului veșnic călător...

Eu te aștept chit c-o să mor,
Lăuntric privitor la stele
Pictor al gândurilor mele,
Strânge-ți aripile pe veci...