Pierdut în holograma unui vis rotund
alunec pe dubla spirală a dorințelor
să găsesc explicații acceptabile
pentru ce-a fost înainte de primul meu minut
și ce va fi după ultimul minut,
din complicata rotație cuantică
din care m-au desprins ca favorit
legi aleatorii ale pericolelor.
Singularitatea mă plimbă printre efecte,
excit șocurile unor întâlniri intense,
mă premiez pentru că știu că nu știu
cine îmi vrea interpretarea acestui rol
de congregație atomică imperfectă.
Încă mai generez emisii de energie vitală
de la cvintetul de simțuri aglutinate,
acompaniat de isonul vibrat
al micului meu univers cerebral.
Totuși, al cui sunt și de ce sunt un secret
chiar pentru mine !?