Poet mort pe eșafodul iubirii
Cu ochii străpunși de beția cerului
Mort din lipsa cuvintelor
Ce ar putea descrie durerea
Iubirea
Rozele ne admiră iubito
Ție iubirea tăria
Mie durerea poezia
Soarele ne privește din înaltul lui
Ție îți luminează chipul
Mie îmi usucă lacrimile
Poet mort fiindcă a iubit
Fiindcă iubește
Din dragoste a murit poetul
Din lipsa ei
Părul i-a cărunțit
Ochii i s-au micșorat
Carnea i s-a topit
Acum
Poetul mort
Își plimbă versurile in oase albe
Fosforescente
Pe străzile unui Babilon
Inventat
In care femei desfrânate
Îi mai dau o șansă
Unde copiii avortați
Îl strigă "tată"
Unde soarele e stins demult
Iar luna e doar fantomă
Poet al cărui sfârșit
S-a rușinat de tine
De sinuciderea neizbutită
Poet ce și-a dorit ieșirea
Din pachetul cu carne
Putrezită
Mai exiști încă
Doar umbră să faci
Pământului
Adio la poet
E mort