la baie lumina se aprinde

de afară

cuvintele pătrund

o dată cu zgomotul apei

ce se zbate în vasul de porțelan

lipsa pudorii a lăsat

pe pereți urme de urină

glasul timid al conceperii

în stropi de spermă

ejaculați peste vopseaua

decojită din care iese

chipul unui sfânt năclăit de neputință

gata să plângă în ridicole acorduri

cu revoluția apei în țevi ruginite

de aici

tanti Vera o femeie solidă

părăsită de noroc

cu buze mari puternic rujate

stăpână pe ea

întrebă

acaparând după amiaza

liniștită a adolescentului

ce visează ieșirea în larg

de sub privirea severă a mamei

cum se închide

ușa din baia fierbinte

parfumul său incită

mușc din tentație cu ochii deschiși

pașii mă duc în intimitate
absolvenți ai cursului de dezbrăcare completă
ne azvârlim trupurile

într-o îmbrățișare sălbatică

de apus și răsărit

buzele puternice își pun amprenta

pe inima mea

sub un val de transpirație

strâng mâna sa albă

ochii privesc cu încredere

din toamna așteptărilor răsare soarele

sub greutatea trupurilor

faianța tremură

prinzând să înflorească sânii frământați

ne pierdem sub greutatea arderii spontane

în urma noastră apa se răscolește