Trei lumânări se târăsc pe malul mării,
Lumina exilaților depărtării,
Neputincioasă și totuși încă vie,
Speranța celor, ce vor urma să vie.

Sunteți voi, cei, ce vor răspunde chemării,
Îndărătnicii eroi ai întâmplării,
Care așteaptă cu încăpățânare
Împlinirea juruinței viitoare?

Ne adunăm la lumina lumânării,
Să tolerăm consecința așteptării,
Noi am stat atât de mult în întuneric,
Încât ne-am refugiat într-un basm feeric,

Doar lumina ne-a fost sacră apărare,
Tremuram lângă un muc de lumânare...

Aici pe mal, nicio adiere de vânt,
Sufletul nostru s-a înjghebat în cuvânt,
Cuvânt schilod, umil, cuvânt nepriceput,
Aceștia am fost noi, atâta am știut...