în fală, sub a poeziei astre
în duhul tău e calda înzeire;
departe de minciună și pieire
e visul omului din răni albastre.

așezi în foaie pe curând venire
să țin curat în viciile noastre
să încolțească gheața-n geam ca-n glastre
și-un stih să fie-n ușă, ca menire.

voi bea cerneală, vers să-ți scriu pe buze
când în sărut uita-vom iară ierni
și vâlvătăi pe trup ni-s să ne-amuze.

de va pândi păcatu-n noi, eterni
ci de nimic îs zările lăuze
distanță între șoapte când n-așterni.