nu-mi sufla peste ape
doar un cuvânt ce șterge de umbre icoanele îmbrac
fără să-i întind
cusăturile

în vintre
Orfeu acordează lira

respir toate morțile coroana de om îmi strânge de tâmple
clipita
paradisiace ispite
mătuiesc inocent oglinzile

între hiaturi Dumnezeu își spune rugăciunea

mă așez pe viață ca pe roată
axul cine
ce
învârte genunea din mine

păianjen auriu cântecul întinde pretutindeni tentacule

învins de flăcări
învăț iubirea ce nu se poate rosti
prea intens
arde pământul artere

verdele arămește-n mistere și cerul
trezește albastrul
în vene

lumea deschide stamine în vânturi
înving gravitația storc de fluide curcubeul
sunt
orgie ireversibilă de lumină

două inimi
un Orfeu ca o liră curbează duhul fără să-l frângă
strunește săgeata viului

Dumnezeu țipă