privește această literă și zi-mi că mă recunoști
sunt eu, cel ce-ți toarnă fluturi în mațe
slut ca dracu dar iubit de tine
din nu știu care rațiuni ezoterice;
îmi deveneai umbră în vremuri de surpare a Rostului,
când tot ce știam despre Tot s-a ascuns în zăpadă,
în acest aproape deces de martie
umblând cu sania până la Odaie

toarnă-ți verdele vieții în ramul trist
dă din primăverile tale ghiocei pământului
nu-l auzi? răsuflă greu pământul primăverii prunc

emoția de alb accede în tern
Paradisul e un glonte bine țintuit în tâmplă
tot acest tărâm e suicidal
capsa e umedă, glontele nu pornește - Infern!

nu asculta de tot ce auzi,
despre asemănarea dintre piatră și tăcere,
piatra are mersul zgomotos în cădere
și de zăpadă buze uzi