primele noastre cuvinte
mureau
ușor mitizate aproape uitate
precum amintirea unui avort adolescentin
în orașul cu statui de copii alergînd spre o lipsă de noi
mureau avea dreptate orbul pipăind
treptele de rubin ale fiecărei șoapte
ca și cum ne-ar privi
dincolo de grilajul îndoit în grimase știa
sau poate vedea
forma tăcerii sfîrtecată în mii de poeme
prăbușire de sepia noetic
reverberînd voaluri de mireasă
în spasme de giulgiu
tangoul nostru discret evolua entropic
eu imperial leather tu parfum intuit
suspans dintre gongurile
unui ceas pierdut în oglinzi
pendulînd asimetric
un timp necuvînt
un timp nesfîrșit