Credința-i pom în Cer cu rădăcina
ce își apleacă peste oameni ramul
cu fructe de Lumină, ce-i țin hramul
atât de tandru că nu știu ce-i vina.

iar șovăiala nu e nici cât dramul
pe săbii am lăsat la loc rugina
că nu-i război de arme cu pricina,
un singur om spre Sus ne duce hamul.

s-a face mare cinste-n jur de masă
picioarele acelora spălând
înțelepciune de micime lasă.

și fără nici un fel de întâmplând
e-ntreaga taină-a Cinei luminoasă
de veșnicie suflete umplând.