Cândva
I-am arătat ei un munte
O pădure și un râu
Și i-am zis:
Rămâi lângă mine
Și-a întors doar cerul
Nu i-am văzut decât pantofii roșii
Și un colț de rochie albastră
O șoaptă din colțul străzii
Mi-a ajuns in urechi
Sau poate mi-am închipuit doar:
A venit vara
Și cafeaua a dispărut
Și cuvintele și-au pierdut viața
Cerul s-a întunecat
În mine a rămas doar o iarnă
În care am simțit mângâierile soarelui
Iluzorie iarnă pe care vreau să o uit
Nopți înghițite de valuri
Zile aruncate pe țărm anapoda