iar pielea ta îți este albă haină
lumini acolo săvârșesc vecia
te mai umbresc, fălindu-mi nimicia
dar fără-a coborî în cer de taină.

cu șoaptă-mi umplu vistiernicia
și-n sânge-mi torn tristeți de vin din traină
golit, să-mi plâng pocalul în buzaină,
la pieptul tău să-mi fac ucenicia.

lumirea ta e-n toate astăzi lesne
prin aerul tăcerii a zbura
când preoții se roagă prin pricesne.

o pace de argint se-nvolbura,
sub bici de nalte doruri zace-n plesne
și miez de-albastre clipe ne fura.