Săptămâna asta sunt căutătoare,
am furat cifrul unor arhive din cer,
sub praful de stele
descopăr cu grijă drumul umblat.
Ziua asta e vară și, priviri mușcătoare aruncate de sus,
usucă elanul unor unghiuri ce pornesc brusc,
din inimă.

Ora asta se potrivește la minute
cu pașii schizofrenicului
dintr-un tablou prehibernal.
Într-o secundă,
sigur îmi va ploua pe la ferestrele pictate, înlăuntru.
Într-o secundă,
nu vreau să mai înțeleg noțiunea de dinamism.

Și în alte zile în care nu îmi voi mai auzi pașii,
eu tot o să continui să trasez linii.
Până în inima unei gutui voi scrijeli linii frânte,
mai aproape de aroma nerăspândită.

Printre mașini și meri înfloriți,
îmi întâmpin prietenul întors de departe.
Mi-a spus că și-a lăsat în Palestina strictul necesar
și o camera goală, de chiriaș.

Lui îi lipsea puterea unei îmbrățișări,
mie câteva suite de Bach.

Ne-am regăsit cu emoție,
pentru totdeauna.