cânt
te înșeli, azi toată lumea cântă și am auzit destul de multe-n viața mea
așa că pot să spun că am cântat și eu cândva

zbor
asemeni tatălui Icarului mi-am croit aripi lipindu-le cu ceară
numai că eu nu m-am avântat ca fiul său până-n tării

iubire
ah, ce cuvânt magic, e singurul care intră cu alai pe porțile fiecarei cetăți
și fiecare-ar vrea să-i guste fructul, ambrozie nemuritoare

iubire
l-ai mai spus, si da, tăit-am chiar și eu iubirea, gustatu-i-am aroma și parfumul
dar iubirea este fructul ce te-alege iar dacă nu te vrea, te chinuiește

carte
am citit multe cărți dar eu n-am nici o carte, și știu ce simte părintele sterp
a cărui inimă tânjește și a cărui mână zbiară, dar poate că eu sunt cartea

amăgire
dacă pământul ar putea să spună câte, ar fi un vaiet și-un cutremur ne-întrerupt

uitare
mă uită și în veci vei fi blagoslovit căci nici uitarea nu-mi mai dă binețe

acum ce scrii? ce desenezi cu degetu-n nisipul mării
ce scrii în praful ce va fi purtat de vânt?
povestea mea? cuvântul nerostit? sau poate...