monocromă vara își prelungea nisipul
în resemnarea trupului – deșert mumificat
acostând valsul viorilor deșteptate
de atâta absență

am căutat locul în care foarte probabil
îmi uitasem privirea / rochia albastră cu ploi
felul de a mă raporta la cădere / nerăbdarea
de a intra... de a rămâne în verde

pe margini aceiași piersici / același praf
drumul de țară / pașii cu mărăcini și glezne zdrelite
jurnalul intim în văzul unei lumi:
spectacolul niciunei drame

și

te-am găsit
erai altul
nu era vina ta:
te acoperise iulie
vocile celorlalți
spaima proprie?!