lumea se roagă mi-ai spus. pe ascuns sau fățarnică, după cum poate fiecare
chiar și ateii în legea lor se roagă
roagă-te mamă. măcar că nu știe nimeni, El aude
aș vrea să mă rog, chiar mă rog, dar nu știu ce să cer.
tu ai tot ce-ți trebuie? ești fericit?
dacă m-am trezit și respir e ok. uite mă mișc,
și mai ales sunt curios:
privesc cerul, privesc marea, mă uit la copacul ce crește din sămânță
deci da, sunt fericit. dar nici supărările nu mă ocolesc.
mereu dau peste mine.
ba cu vreo nefăcută politică
ba cu una, ba cu alta, că deh, oameni suntem
și de multe ori stau și mă întreb (inutil, știu):
dacă Dumnezeu ne-a lăsat adevărul și dreptatea
de ce oare ne ascundem după vorbe goale
pentru ca se știe că nimic nu poate rămâne ascuns
dar mă rog, fiecare cu minciuna și cu necazurile sale
și ca să revin la matcă,
da. mă rog și eu. în legea mea
și zic cât e ziua de lungă: dă Doamne să fie bine.
dar chiar dacă mă vezi că mișc și respir
parcă nu e bine întotdeauna.