urmăresc pe asfalt desenul în cretă
o fetiță bălaie intră în gândul meu
îmi amintește de copilăria mea discretă
când pictam pe pânză mândru curcubeu.

în culorile calde îmi găseam alinarea
și îmi închipuiam zborul cu rândunele
azi ating lumini le-am auzit chemarea
le așez pe piept ca pe niște mărgele.

acum știu că și cuvântul este lumină
freamăt să rostesc doar vorbe alese
simt că rezonează până în albumină
cu fir de lumină viața mea se țese.

magică poveste cusută-n etamină
sunt precum cenușăreasa printre prințese.