ar fi putut sus pe tăpșan
c-un pic de efort să-și ridice casă de piatră
dar a ales din chirpici să o facă
la poală de deal
în susur de pârâu
și cântec de luncă
i-a plăcut pacea văii
și păsăricile
le-a prins în capcane
le-a ciufulit doar
nu le-a făcut colivii
ci le-a lăsat liberatea zborului
de a-i cânta și de a-i mânca din palmă
până într-o zi când o barză
pe casa lui și-a făcut cuibul
postura ei mândră și tocatul mărunt l-au robit
și n-a mai avut ochi și urechi
pentru altele...

pe neștiute vara a trecut
puiul a crescut și a zbutat
ea ostenită n-a mai avut putere de zbor
și... s-a dus...

..................................

furtună și ploi
face abstracție de ele
și deapănă amintiri cu privighetori pitulici
cântec de cuc și chemări insistente de mierle...

ceva se întâmplă
geme pământul
de pe deal vine puhoiul
gardul îl rupe
chirpicii-i înmoaie
furcile pârâie
casa se-nclină
și mâlul o umple...

nori nu mai sunt dimineața-i cu soare
și vede în toată "splendoarea"
"bucuria " ce l-a pălit
înarmat c-un prăpădit de faraș
peste pragul rupt zvârle mâlul
zâmbește rânjește unui gând nu se știe
cu voce tare gândește
mintea e casa sufletului și n-ai știut
viața s-a dus în plăcerile clipei
ești mulțumit
cu ce te-ai ales
cu mâlul și zâmbetele câșe pline de subînțelesuri
a celor de pe tăpșan...

hai scoate mâlu acum și... zâmbește...