dimineața picioarele-mi sunt leneșe de parcă
deșertul tot doar în sandale l-ar fi răscolit
apoi nerăbdătoare se trezesc de parcă
n-ar fi fost întreaga noapte sărutate

părul umed încâlcit miroase-a vară
fusta mea albastră desfoiată ca un trandafir
lângă tine s-a așezat
să te asculte

oglindească-mi-se ochii azi și-ntotdeauna
în apa vie-a sufletului tău
văd fiecare gând pe care-am vrut să ți-l trimit
și l-am oprit
pe fruntea ta și pe obraz ușor e de citit

cei câțiva centimetri cubi de aer dintre noi
pe care mâna mea nu i-a străpuns la timp
sunt mai fierbinți acum decât nisipul plajei la amiază
nu, n-am să uit amiezile în care răsuflarea ta m-a desfoiat
ca pe un mac aprins și m-ai învins
și te-am urât și te-am iubit din nou și te-am învins