De ce pleci și mă lași aici
În pustiul dragostei tale?
De ce pleci și nu mă săruți?
Oare tu chiar vrei să mă uiți?
De ce despici rochia iubirii?
Oare e o dragoste uitată?
Întalnirea cu tine se lasă așteptată
Acolo, pe peronul din gara uitată de lume,
Unde vântul îmi bate prin păr și îmi spune
Că ar trebui să încep o viață nouă,
Pentru ca-n sufletul meu să nu mai plouă!
Stau și privesc ceasul auriu
Și de tine nimic nu mai știu,
Mă uit la timp cum trece peste viața rece,
Al meu suflet vrea să plece,
Să plece, să uite de al tău gând rece
Oare tu te-ascunzi ca mine
Când știi că noaptea vine?
Când la lumina lumânării mă gândesc la tine,
Atunci când conturul umbrelor mă sperie,
Când la tine-n brațe aș vrea să fiu,
Să-ți mângâi firele de păr reci,
Să fim împreună pe veci...