Unsprezece universe nesfârșite
unsprezece măști neștiute
unsprezece aripi albe, mari, se desfac
unsprezece uragane, cu vânt și ploaie
unsprezece nopți de amor, la tine-n zbor

stau nemișcat unsprezece secunde
și-am înțeles că nu mă poți ajunge
în unsprezece limbi cer vântul
în unsprezece limbi cer uraganul
chiar grosolan de-ar fi
îl rog să mă mângâie în unsprezece feluri
așa cum o faci tu doare...

il rog să-mi sufle parul în unsprezece direcții
și-am să cred că sunt mâinile tale cu unsprezece degete
creatura cu unsprezece vieți, asta e a zecea
o trăiești cu mine, e-atât amar de drum
dar la următoarea când ajungi,
pentru barbatul ce te vrea să-mi arunci o privire
și atunci, cele unsprezece tăceri se rup...