prin crăpăturile gândului
vorbele nu mai sunt

decât niște frunze
îngălbenite de vreme

e toamnă
și iar inventăm
refugii unde să mai putem
respira

tandru
fără încrâncenare
timpul

ne învârte
în palma destinului
ocolind toate
disperările posibile

într-o doară
în așteptarea unui curcubeu
acelaș ticăit de ceas

îmi răsună

în inimă.