mai am un singur loc în suflet
nebântuit de cuvinte
singura stradă ascunsă
unde pot alerga cu ochii închiși
început de poveste
început de tăcere
de-aici pot să strig
să te caut mereu înapoi
să fugim împreună prin lume
ca-ntr-o legendă
să ne sărutăm
pe plaja unei înserări bolnave
și să mușcăm flămânzi
din aceeași tristețe
cât încă pe lângă noi
timpul trece cu regretele-n spate
ți-aduci aminte?
îți spuneam că ai gustul sărat
atunci când dansam
fără să știm că
totul
era doar o poemă tristă cu noi
în gând
imploram toate sunetele
să nu se mai termine
să ne pună cătușe
pământul
să ne prindă
ca prima ploaie de vară
acum
o mână mă împrăștie
cealaltă mă adună
te caut
ca într-o însetată adiere
de moarte și vis
ca un orb
ținut mereu de mână