trece apa aceasta, mi-a spus,
ia-mă în brațe și mergi fără teamă,
nehotărâtule, cum sunt mugurii, în martie,
când ba explodează, ba devin mistici și înalță rugi
către dumnezeul soarelui,
către dumnezeul dimineților candide,
către dumnezeul blândeții, care atât de mult te-a binecuvântat,
șovăielnicule,
către dumnezeul dumnezeilor lui și, în general,
al tuturor dumnezeilor mamii ei de viață,
ia-mă în brațe, atât de sfioasă, atât de neverosimilă,
o floare de cactus în tot ghetsimaniul și nimic altceva,
un fel de vid în care dragostea asta se conservă perfeeect,
ia-mă în brațe, mi-a spus, trece apa aceasta
și vezi dacă pe celălalt mal ajungem
la fel de împreună cum suntem acum atât de separat,
un fel de nici nu ai plecat și deja îmi este dor de tine,
asta îți urlu, asta îți urlu,
două toarte ale aceluiași vas,
două linii alcătuind aceeași cale ferată,
mi-a spus, minunatule de confuz,
urâciunea mea atât de frumoasă,
trece apa aceasta și ține minte, atât te mai rog,
nu uita să te legi la șireturi