Acceptul erotic,
Obținut cu o trântă,
Schilodește un suflet
Făcȃnd din femeie o sfântă.
Agentul se-ngroapă
În lacrima firii,
Trăindu-și cu calm
Plăcerea iubirii
Pe care-o motivează
Cu vorbe de clacă
Despre-a iubirii povară
Cu care, desigur, se joacă.
Cine-ar putea să îmblânzească
Fiorul forțărilor reci,
Comise sălbatic
În tragedia din beci?
Leacul iubirii,
Dacă-i vreunul,
Nu-i de folos
Cȃnd lipsește-o femeie,
Precum nu-i de folos
Acum sau vreodată
O broască lipsită
De-o cheie.