Urgia vine. nu întreabă, nu cere voie, nu bate la ușă. dă buzna
bate, rupe, sfărâmă și lumea se întreabă,
dar nimeni nu mai are timp să caute răspunsuri

dragostea e un cuvânt prea mare pentru omenire
iar când vine un om purtându-și iubirea ca pe-o crucea mare și grea
până și muntele Căpățânii spune că nu poate s-o ducă-n spate

Doamne, dacă poți, îndepărtează cupa amărăciunii de buzele mele
și chiar dacă spaimele mă cuprind facă-se voia ta
și milă-mi-e de toată dragostea ce va rătăci prin lume căutându-mă

vă vor bate. vă vor gaza. vor spune că v-ați pierdut mințile
dar dragostea de pe buze nu vor putea s-o strivească cu bastoanele pline de ură
și-acolo unde ei au scuipat, eu voi veni să-mi las buzele să șteargă rușinea

și vom elibera lumina și iubirea de sub obroc...