atât de mult conținut într-un cuvânt atât de șters, de searbăd
încât te întrebi, nu fără o notă de spaimă
cine a permis acest lucru

să te trezești devine rutină după ce treci de o anumită vârstă
când balaurii uită să te mai caute seara la culcare
și când deșteptătorul devine o prelungire

să respiri devine o rutină ca și masticația sau eliminarea toxinelor
dar fiecare celulă își are subrutina ei existențială
respirând, mâncând și eliminând

mersul undeva, cu sens sau fără și mai ales cu chef sau fără
nimicul ce trebuie făcut și făcutul de nimic
e o alegere și o rutină totodată

chiar și cititul este o rutină, dar una diferită de restul
pentru că indiferent ce ai să citești
vei fi altul de fiecare dată

la final, chiar și moartea în sine este o rutină, poate că nu a ta
și chiar dacă îți este frică să recunoști
fiecare noapte este o cădere în moarte

din care doar uneori te ridici… ca o subrutină