Tu, destin neliniștit valaho-mioritic,
care, cu mări furtunoase, sub nori sângerii, ucigași,
plutind amenințători cu rotiri dus și-ntors
peste Ardeal, Moldova și Țara Românească, pline de dureri istorice,
tu, destin neiertător, clocotind învolburat peste generații puternice, pașnice,
și trăind sub zodia amenințărilor fără sfârșit,
ai văzut cum păgânii ne-au hărțuit prin secole multiple,
disprețuind spațiul edenic în care înfloream...
Ne-ai fost martor când ei încercau
să ne șteargă din el urmele pașilor noștri măreți,
dar ai mai văzut cât de fatală le-a fost încercarea,
căci urmele noastre s-au înmulțit puzderii,
devenind pe veci săpate pretutindeni în granit și-n izbânzi,
pe când din goana lor sălbatică s-a ales praful nemerniciei!
Din săgețile lor strâmbe
noi ne-am turnat mai târziu tunuri care i-au trăznit în val după val,
iar lacrimile noastre le-am prefăcut în gloanțe,
spulberându-i pe-acești năvălitori descreierați,
apoi le-am adunat stârvurile hidoase în mormane crescânde
spre a îngrășa rădăcinile codrilor noștri verzi,
iar din ciolanele lor putrezite,
ne-am ridicat meterze în jurul Munților Carpați !
Și iată ! Noi am rămas aici până azi, la fel de neînfrinați și deciși,
fiind siguri că aici vom rămâne mii de ani, neclintiți,
și că nu-și mai dorește nimeni aceeași soartă de tâlhari zdrobiți,
dovedindu-le clar că nu e de glumit cu mânia libertății noastre...
Sau... cumva, vor să ne mai încerce și alții răbdarea, la rând?
Păi, dacă așa ne-a fost destinul, îi așeteptăm cu calm și-n liniște de-acum,
căci știm precis cum și ei vor sfârși...

Glen Ellyn, 15 oct. 2018