trubadurule,
scoate harfa de chiparos
dintre pietrele cetății
luminează apusul acesta rece
și spune versul despre noi,
cei ce vom muri de sabie,
de lance,
din dragoste,
din orgolii nemăsurate,
sau cântă
despre cumplita durere ce înconjoară
cu lanțuri iubirea,

cântă bardule
despre războaie de fier,
despre viață și moarte,
cântă despre zei,
despre armăsari înaripați
dar mai ales menestrelule,
cântă-ne despre iubirea care se duce pe ape
cu sângele animalului rănit

scoate lira de bronz aedule,
smulge-ne rana și cenușa din inimi,
dintre cicatrici
povestește bardule despre lupta omului
cu celălalt om din sine însuși
apoi despre gloria lumii
și despre eroi
dar mai ales
și mai ales,
cântă-ne despre iubirea până la sânge
poartă-ne trubadurule cu versul tău
prin teribile epopei
îți vom aduce aur și femei și vin
apoi
pleacă lin
pe apele curgătoare și tulburi ale beției,
ca iubirea cântată
până la delir