călători
pe inițiatice drumuri…
hârșâitul vibrației pizmei
deschide-n inimile rapace
palmele galbene
de ruscuțe.


martorii desculți
ai tăcerilor
surzi îs la chemarea adâncului;
prin sandalele lor,
prinse de crengi,
filtrată-i lumina.


așteptând
zile mai bune,
ciugulim ce găsim.
bețivul din șanț,
încă
doarme…

un alt crușeveanu-
piesă pierdută
dintr-un puzzle,
însoțit de-un bucătar,
prin vârtejul de frunze,
cu gândul hoinar...



duse de vânt încrâncenările…
se pierd în nimic
vânzătorii de suflete;
între turionii
roții-de-apă,
libelula se zbate.


sfârșit de octombrie,
numai dovlecii
mai zâmbesc
prin vitrine.
floarea miresii-brodată pe voaluri,
desparte morții de vii.


în fugă,
ignorăm splendoarea bogățiilor
ce ne-mpresoară;
la umbra seninătății unui gând,
amintirea
unei îmbrățișări.

aproape de capătul străzii,
lumini
se scufundă-n
melodioase romanțe...
și trenul spre fericire
întârzie.