Inc-o dată sunt în noapte
În gânduri clare, ce mă duc departe
Nu vreau să dorm călătorind
Așa că-s treaz, în vis, uimit

În acest Univers cugetător
Îmi pare că sunt eu, dar eu nu-s, deloc
Sunt în derivă printre Zei
Astre, Comsos și Idei

Acum și Timpul, cel viclean
Fără formă, gol, umil, rănit
Se tarăste prin neant
Invizibil, în sfârșit, trece neobservat

Da, eu știu, Totul e Mental,
Dintr-Unul, singur, și-n toate exprimat
Și noi în El ne confundăm
Cu minte, spirit și...un corp

Ce e vis, ce e real ?
Ce-i iluzie, e confuzie, și duce la deziluzie
Dar acum nu am vreun dubiu
Sunt aici, și știu, e sigur..., sunt frugal

Trecător, lejer, neînsemnat
Poate trist, dar totuși... nu sunt resemnat
Cert, o existentă printre alte miliarde
Dar cu sperantă-n suflet, și în toate

Mă voi duce mai departe
Și prin a mea experientă, dulce acră sau acidă
Voi crea o lume nouă, sau măcar... O legendă
Cu parfum de nemurire