privește ce frumoasă-i toamna aud șoptit din partea dreaptă
și privesc cerul, privesc fețele oamenilor, privesc strada și apoi marea
dar vântul se strecoară peste tot. e rece.
privește cât de urâtă e toamna aud șoptit din partea stângă
privesc cerul, privesc fețele oamen ilor, privesc strada și apoi marea
dar vântul nu uită și nu iartă. e rece...
sunt singur și toamna nu mă bagă în seamă
frunzele aleargă disperate spre rigole
stropii cad oblic spărgându-se de asfaltul crăpat
fețele oamenilor, rictusuri, conturi goale
caut culori dar numai florăriile mai oferă puncte de sprijin
cerul plin de nori negri, fără lumină
străzi pline de erupții cutanate, fețe mâncate de pojar
copaci desfrunziți, abandonați, fără vlagă
mașini bezmetice pline de claxoane și nervi
oameni triști, case triste, străzi abandonate și vânt rece
vânt rece, ploaie rece, uitare și însingurare

doamnă Toamnă, unde-ți sunt culorile?