zi-mi ce nu știu: să te pot asculta,
mi-ai spus în zeci de mii de rânduri tot!
de-un timp te ofilești și nu mai pot
crede ecoul ce urlă-n lipsa ta.

de-acum nu te cunosc, nu-mi pasă.
vreau să simt iară, proaspăt, începutul
și las acum, încerc să uit debutul
poveștii ce s-a stins în urma noastră.

te uit neîncetat, te strâng în brațe
și nu-nțeleg de ce nu mă cunoști...
de-atâta timp îmi construiesc speranțe
că n-o să devenim în veci anoști.

mi-e tare greu și crede-mă când spun
că nu-mi doream să te aleg din vise
în care - în orice caz - e totul scrum
și actorul ce-ai fost ieri - azi stă-n culise.