se ridica tăcerea ca o baricadă
ca să ne-apere de gloanțe rătăcite, de cuvinte
atât de-aproape suntem și atât de singuri
că auzeam uitarea căutând să se ridice

viața e unicul război continuu iar moartea e contagioasă
îți petreci nopțile târându-te pe coate și ziua moțăind prin tranșee
sperând, crezând că gloanțele urii nu te vor atinge
fericiți cei ce au murit fără să bea otravă

fii pasăre phoenix și-adună-ți din timp rugul
iubirea e zborul, scânteia divină
să arzi, să renaști în cuvânt și-n iubire
cenușa să-ți fie uitare și dor