hai du-te mi-a zis, și mi-a făcut vânt în viată, privind cumva ciudat
ce a fost a fost, copilării dom’le
“si ce vrei să te faci când o să fii mare?”
păi, aviator răspundeam.
și pentru că visam frumos primeam o bomboană
apoi când am descoperit cartea
mi-am zis că cel mai mult și mult mi-aș dori să fiu cititor
bine, bine, dar din citit nu poți trăi, mi se spunea
ce-o să mănanci?
nu știu.
apoi mi-am zis că ar fi frumos să pot scrie și eu
dar cei din jur m-au privit cu subînțeles
deveneam… altfel
mă depărtam de lume, ca să zic așa
dacă m-ar întreba cineva ce aș vrea să fiu acum, că sunt mare
i-aș spune că vreau să fiu fericit
dar fericirea nu e o meserie
și nici măcar perpetuă nu e, are sincope
așa că, de fiecare dată când visele mă aduc la tărm
îmi revin și caut cu înfrigurare cuvântul
să-l pipăi, să-l citesc, să-l strig…
vă rog frumos,

are cineva un foc?