să aduc cuvântul
călcat în picioare de tramvai
printre oasele noastre măcinate
de un stol de furnici pline de pistrui
şi cerul era ca un şarpe
surprins în noaptea
când îşi schimbă pielea
trece-ţi iubito palmele prin mine
şi mângîie sufletul ce se zbate captiv
între cuvinte înlăcrimate
nu simţi cum oasele-mi dospesc
sub răsuflarea ta în re minor ?
joacă-te cu mine
precum pantera aceea
din visul comun
cu puişorii ei
în burta înverzită de rouă
a unui caiman uriaş...