Ochi verzi tulburi,

Îmi sapă flăcări în minte,

Prin sticlă de lacrimi,

Abur din zâmbetul tău îmi încețoșează gândul,

Devreme,

Din glasul surd al primei priviri.


Arunc cuvinte cu nuci în gardul de sârmă,

Unele trec, altele atârnă.

Pe firul timpului mă clatin,

Bețiv de o mână,

Cu fruntea prinsă în fire de degete,

Într-o rană,

Nebună.


Spun, în tăcere,

tot dorul din mine,

Car lacrimi în car cu umărul drept,

Pasc viermi din trecut,

și cu tine,

Aș vrea să calc firul simțirii depline.


Alb, zarea o vreau înghețată în ieri,

Trecut este azi și nu pot repara frica de tei,

Cu frunze si flori de minune.