suntem aici
în plin necunoscut
privim la noi ca la spectacolul straniu şi timpul...
timpul pare infinit
infinite micimile noastre de oameni
pielea peste care s-au aşezat brumele
licuriciul de vineri/ ploaia mironosiţelor
un ultim început?!

mâna ta se-ntinde peste prăpăstii
fără de busole traversează
increatul meu/ scâncetul/ nevoia de mamă
mă vezi: fetiţă cu metabolism de pasăre
în rochie de pădure căutându-şi soarele
prietenul de joacă... tovarăşul de sfârşit

!n-au mai înflorit sânziene
podul casei invadat de păianjeni!

prigonită poteca îngustează o fântână
cui să ţipi: ţine-mă de inimă!?

pe uliţa cosmică
glasuri aproape-necunoscute/ câte un lătrat
strânsura zăpezilor intrate până la tine

gheaţă de stele
liliac înflorit în ianuarie
suflete intuind/ mai mult cerşind
marea întâlnire/ big-bang-ul acela
responsabil cu nefrica de moarte

nesigură de cuvinte
de toate culorile camuflând înţelesuri
doar pe sfert lăsate ochiului omului

!păşesc

asemenea ţie
asemenea tutoror jivinelor acestea
trudind să-şi creeze habitate
intimitatea care le va permite
să existe Acasă
în mijlocul oceanului/ pe marginile lumii
oricât ar fi de triste/ oricât de împăcate

casa noastră
în pântece de abis!