Era aproape Marți și pereții se crăpau de ziuă
Noaptea de Luni se târâse pe brânci să-și ducă chinul la bun sfârșit și îmi bătea în geam să o primesc în casă și să-i dau altă cămașă că a ei se rupsese în coate
Mirosea a albastru de metil
Am primit-o în casă, i-am schimbat cămașa de noapte
Am căscat adânc amandoi de parcă mușcam din lună,
Ne-am uitat unul la celalat și am decis din priviri să mai dormim măcar până la 10:00