în țara care a arestat lumina
oamenii suferă, se ofilesc și mor
răpuși de întuneric și uitare

cuvintele sângerează pe străzi în tăcere
singurătățile separă oameni de suflete
iar ochii apoși privesc fără să vadă speranța

venin. atmosfera e plină de venin
întunericul ne înghite pe rând, nemestecați
un șir imens de Iona în burta chitului

preacurvia a mai fost strivită cu foc
și deșertul încă poartă urma răutății scrisă în carne
azi curva sulemenită stă iar pe tron de ocară

fie numele tău șters dintre numele viilor și morților
sămânța ta fie risipită în cele patru vânturi să nu te mai aduni
nici măcar în cenușa aducerilor aminte

fie vouă toată urâțenia lumii
și asemeni lui Midas, tot ce atingeți să dispară
prefăcut în bulgări de aur pentru răscumpărarea păcatelor

aici putea fi raiul pe pământ, dar l-ați făcut loc sterp și fără viață
asemeni spiritelor care-au semnat pactul
îmbrăcând haina blestemului