fructe...

cândva, merele erau blânda ispită
cu care-mi amăgeam zilele
dar merele nu au înscrisă veșnicia
și multe pradă cad putreziciunii ,
și alte multe se usucă încet ca un regret
iar viața parcă nu mai e frumoasă

azi merele zâmbesc trufaș
de undeva de unde nu pot fi ajunse
te bucuri că le vezi și că există
dar altor guri lași azi plăcerea
de a mușca cu sete sorbind sucul

sunt măr de lângă drum spunea poetul
dar drumul a plecat de lângă mulți
rămas-am colb și amăgire
din tot ce-am fost, mai sunt o amintire
ce înfloream și dam în rod și eu


stele

ce sunt stelele? am întrebat
cu toate că nu așteptam nici un răspuns

stelele sunt licuricii cerului
care se nasc, trăiesc și mor în fiecare noapte

stelele sunt globuri mari de foc
în care ard toate părerile de rău, toate amăgirile

stelele sunt vestitorii împlinirii dorințelor
atunci când când cel ce se roagă chiar crede în tăria rugăciunii

stelele sunt tovarășii de drum ai lunii
să nu se plictisească nopți de-a rândul în singurătate

încă nu știu ce sunt stelele, dar știu că toți oamenii frumoși
ne privesc din adâncul nopților și ne veghează

poate, cândva, voi fi și eu o stea...
poate