e dur , contondent peisajul,
de cum ies din casă
cotidianul mă lovește peste față,
mai rău ca prima palmă
dată din dragoste,

un șofer m-ar lua la bătaie
că nu l-am lăsat să treacă
peste un om,
o doamnă bine mă apostrofează
că am înjurat un câine,
un bețiv
mă ceartă că nu merg
la biserică sistematic,

analfabeți așteaptă în stradă respectul
social,
oameni cu ochi de animal
așteaptă un codru de pâine
și sinteza zilei,

pe posturi de televiziune
mugesc unii la alții,
senatori de hârtie,
jurnaliști decorați la apelul
bocancilor,
președinți tâmpiți
vânduți corporațiilor,
prostituate împăiate,

nu e nimic,
iubirea e totul,
e o dimineață
ca oricare alta,
un duș rece înainte
de marea dragoste
a inocenților,

nu e nimic,
importantă este
iluzia iubirii care mi-o vinzi
înainte de culcare,
o insulă pustie,
Fata Morgana
naufragiată
în cotidian.